Scrie-i lui Mos Craciun !

Dragii, mosului

Perioada in care copilul crede in Mos Craciun este magica! Nu rapiti acest crez si aceasta bucurie a copilului! Daruiti-i o scrisoare personalizata de la Mos Craciun, special creata pentru copilul dumneavoastra!

Imaginati-va dragi parinti, cum se va simti copilul dumneavoastra cand va gasi in cutia postala,o scrisoare trimisa tocmai de la Polul Nord si scrisa special pentru el si mai ales ce mimica va avea atunci cand va citi acea scrisoare si va vedea cat de multe stie Mos Craciun despre el. Cu siguranta nu veti uita niciodata acel moment! Si cat de important se va simti! Cat de mandru va fi! Cat de nerabdator va astepta sarbatorile de iarna, dar mai ales dimineata de 25 decembrie cand se va trezi si se va duce direct la pomul de Craciun pentru a vedea ce cadouri i-a adus Mosul! Impartiti aceste sentimente impreuna cu copilul dumneavoastra, pentru a avea parte de adevarate sarbatori de iarna! De asemenea, pe plicul scrisorii va fi desenat Mos Craciun si va scrie ca este pentru copilul dumneavoastra. Astfel, copilul poate primi aceasta scrisoare de la Mos Craciun direct in cutia postala. Aceasta scrisoare va avea un efect asupra copilului pentru toata viata. Va fi un cadou de neuitat. Cate cadouri nu a primit copilul dumneavoastra si de care poate a uitat ?! Dar de aceasta scrisoare nu va uita niciodata si o va pastra pentru toata viata.

Magia Craciunului

Nu imi amintesc momentul in care Mos Craciun a aparut in viata noastra dar parca stiam din totdeauna ca el trebuie sa vina la noi cu daruri in fiecare an de Craciun. Am avut norocul sa am parte impreuna cu fratele meu de cele mai frumoase momente de Craciun, desi am trait copilaria in perioada 1986-1993 cand Mos Craciun venea pe “ascuns”. Noi copii nu intelegeam de ce la gradinita si la scoala spuneau toti ca vine Mos Gerila si nu Mos Craciun. Imi amintesc faptul ca tot timpul primeam daruri de la Mos Gerila care venea la tata la servici, ca si Mos Nicolae de altfel, insa la noi acasa veneau Mos Nicolae si Mos CRACIUN. Perioada Sarbatorilor de Iarna o asteptam cu cea mai mare placere. Tin minte repetitiile care le faceam pentru ziua in care mergeam cu colindul in Ajun de Craciun iar apoi trebuia sa ne organizam foarte bine intre Craciun si Anul Nou sa reusim sa ii ajutam si pe parinti la pregatiri dar sa fim si noi foarte bine pregatiti pentru Stea ,Plugusor iar mai tarziu, cand am mai crescut, pentru Capra . Erau foarte mari probleme cand noi ne apucam sa croim vesmitele caprei si tocmai atunci vreunul din parinti ne chema cand pe unul cand pe altul sa mai facem cate o treaba acasa, dar fuga-fuga rezolvam si ne intorceam la ceea ce era mai important pentru noi atunci. Cate repetitii si cata bataie de cap: cum ne mascam, cine tine capra, cine tine toba, cine pocneste din bici, cine tine clopotelul dar mai ales cine tine PUNGA CU BANI!!!!! Desigur ca eu fiind cel mai mic eram cel cu banii pentru ca baietii aveau treburi mai solicitante, iar la sfarsit ma simteam foarte importanta pentru ca eu numaram si imparteam banii, asistata de ei si probabil foarte atent urmarit!!!

Deja, in timp ce scriu, au inceput sa imi navaleasca in minte multe momente frumoase din acea perioada. Cum, dimineata la ora patru, ma trezea bunica sa ii tin de lighean cand framanta cozonacii, moment pe care il asteptam cu nerabdare. Mai tarziu mama imi povestea cat ii era de mila de mine cand ma vedea ca abia depaseam cu capul ligheanul care era asezat pe un scaun si pe care ma straduiam sa il tin nemiscat pentru ca ea sa poata sa ii framante asa cum trebuie, dar la sfarsit aveam satisfactia sa ii fac si eu semnul crucii pentru a creste frumos. Apoi eu ma duceam sa mai dorm iar cand ma trezeam era o adevarata placere sa simti aroma de cozonaci abia scosi din cuptor si intotdeauna ne astepta pe mine si pe fratele meu un cozonac facut special pentru noi intr-o tavita mai mica si pe care il rupeam si il imparteam cand inca era cald – aveam intotdeauna grija sa tinem post si sa ne impartasim cu cateva zile mai devreme pentru a putea manca acel cozonac proaspat scos din cuptor si pe care mama il privea intotdeauna plina de satisfactie iar noi, ca recunostinta, o laudam cat este de bine crescut si ce bun este. Desigur ca venea si momentul deja devenit “ritual” cand tata pentru a ne distra pe noi si pentru a o tachina pe mama spunea ca “nu prea au crescut”dar in final ceda si o lauda si el pentru rezultat. Apoi mersul la biserica unde se cantau colindele de Craciun care uneau toti oamenii intr-un glas ce parea ca ajunge pana sus la Dumnezeu. Si pentru toate acestea eram recunoscatori Nasterii Domnului!

Dar cea mai mare bucurie pentru noi copii ramanea desigur pregatirea si momentul sosirii lui Mos Craciun.. In fiecare an parintii gaseau pe cineva dispus sa imbrace straiele lui Mos Craciun si sa aduca magia in casa noastra. Intr-una dintre fotografii, in primul an cand a venit Mosul in persoana, ne-a surprins pe mine si pe fratele meu exact in momentul in care Mos Craciun deschidea usa casei si intra. Eu, care aveam 4 ani, ma facusem mic-mic(desi eram oricum mic de statura) si priveam cu ochi mari cuprinsi de teama, curiozitate si entuziasm “La noi in casa pasise Mos Craciun special pentru noi!!!” Este un sentiment de nedescris ceea ce simteam in acel moment, teama amestecata cu bucurie imensa! Parca simt si acum fiorul care mi-a strabatut corpul in clipa in care a trecut pe langa mine MOS CRACIUN imbracat in rosu cu barba deasa si alba si cu sacul sau MARE SI PLIN!!! si s-a asezat pe o sanie adusa in casa special de parintii nostri pentru EL. Dupa ce s-a asezat a inceput sa ni se adreseze noua, copiilor, care taceam malc de parca ne “mancase pisica limba”. Pana la urma, cu ajutorul mamei care ne incuraja am inceput sa spunem poeziile pregatite special pentru Mos Craciun si, ca motivatie in plus, privirile ne erau fixate pe sacul cu daruri pe care nu il scapam din ochi nicio clipa si incercam sa ghicim ce se ascunde acolo. Urmau apoi recompensele pentru poeziile spuse cand mai pe fuga, cand cu ajutorul mamei care incerca zadarnic sa ne faca sa invingem emotia si curiozitatea!!! In sfarsit momentul mult asteptat dupa ce l-am vazut pe Mos Craciun sosise si darurile parca se revarsau din sacul care de cele mai multe ori era prea greu pentru sarmanul Mos si trebuia tot timpul ajutat de parinti pentru a-l aduce in casa. Este adevarat ca nu prea se gaseau atunci nici jucarii nici dulciuri, dar daca aveai “cunostinte” unde trebuia aveai de toate de sarbatori. Parintii nostri au incercat sa ne ofere ceea ce ei nu au avut parte si probabil, prin noi, sa traiasca si ei bucuria venirii lui Mos Craciun reusind sa ne dea uneori mult mai mult. Recompensa pentru eforturile lor de a ne oferi aceste momente erau bucuria si mai ales emotia din ochii nostri de copii cu care primeam Magia Craciunului adusa in casa noastra datorita lor - lucru pe care atunci nu il stiam dar pentru care acum le multumim.